Interzicerea ribei în ultima parte a perioadei medinite

     partea a III-a


O, voi, cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteți credincioși! ~ Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți!”
(Al Baqara:278 /279)
Când aceste versete, care întăresc interzicerea ribei sub orice formă ar fi aceasta, au fost revelate profetului Muhammed (ﷺ), unii musulmani aveau deja bani împrumutați pentru a obține riba. Allah ﷻ le transmite prin intermediul acestor versete că ei pot cere de la debitor restituirea banilor împrumutați, dar fără nici un fel de adaos (riba).
Allah subhanahu wa ta’ala le spune oamenilor să se lipsească de „restul de camătă” dacă sunt credincioși, și îi asigură că, dacă se căiesc, își vor recupera banii pe care i-au împrumutat cu scopul de a obține un profit, însă fără niciun adaos (riba).
Interzicerea ribei din acest verset scoate în evidență atât gravitatea acestui păcat, cât și gravitatea pedepsei divine. Allah subhanahu wa ta’ala spune că cei care nu renunță la riba vor intra în conflict direct (război) cu El PreaÎnaltul și cu Profetul Său. Și oare ce păcat poate fi mai grav decât acela care riscă să declanșeze un război între Creator și creație? Allah
subhanahu wa ta’ala nu a declarat război nici măcar necredincioșilor sau apostazilor.
O ființă umană nu va putea ieși învingătoare dintr-un asemenea conflict și va avea drept rezultat
doar neputință, înfrângere, umilință.
Oare acest război este unul în adevăratul sens al cuvântului, în care se folosesc armele sau
este un război psihologic?

Referitor la acest aspect, Sheik Muhammad Salih al-Munajjid spunea că oamenii pot vedea deja
acest război prin toate efectele negative al Ribei care sunt, de fapt, modul în care acest război se
manifestă în această viață (dunya):
„O persoană poate vedea nivelul dezastrului, fie că este la nivel individual sau la nivel internaţional, provocat de folosirea Ribei – cum ar fi falimentul, recesiunea, stagnarea
economică, incapacitatea de a plăti creditele, șomajul ridicat, colapsul multor companii și instituţii etc. Munca de zi cu zi a devenit o luptă pentru a plăti Riba (dobânda) la credite, iar
societăţile au ajuns să fie structuri dominate de clase (sociale) în care o bogăţie imensă este concentrată în mâna celor puţini. Probabil toate acestea sunt manifestarea războiului cu care Allah i-a ameninţat pe cei care folosesc Riba.”

Omul se războiește, de fapt, în fiecare zi cu Allah subhanahu wa ta’ala. Omul apelează în momentele de dificultate la oricine altcineva în afară de Allah. Când ușa lui Allah PreaÎnaltul este
deschisă întotdeauna pentru robii Săi, omul bate la această ușă doar atunci când nu mai are altă alternativă și toate cunoștințele la care a apelat s-au epuizat și ușile la care a bătut cu disperare, s-au închis.
Chiar și atunci, în ultimul moment, speranța și încrederea omului în Allah este incertă:
„Dacă-i atinge pe oameni un rău, atunci Îl cheamă ei pe Domnul lor, întorcându-se căiți către El. Apoi, după ce le dă să guste Îndurarea Sa (scăpându-i de încercarea prin care trec), iată-i pe o parte dintre ei cum Îi fac Domnului lor asociați.” (Coran: 30:33)
Oamenii sunt doar unelte pe care Allah subhanahu wa ta’ala le determină să împlinească Voia Sa, de aceea, atunci când viața îți este amenințată de o boală gravă și mergi la doctor, iar mai apoi revii acasă sănătos (spunând că acel doctor ți-a salvat viața), să nu uiți că el (doctorul) nu a fost decât unealta prin care Allah PreaÎnaltul a împlinit Voia Sa și te-a binecuvântat cu putere și sănătate.
Să ne rugăm la Allah ﷻ să nu ne schimbe și să ne folosească pe noi ca unelte ale Sale în misiunea de răspândire a credinței și binelui pe acest pământ; și de nu vom fi în stare noi, Allah ne va schimba cu alții care sunt capabili să să Îl iubească pe ElPreaînaltul, să se roage, să facă fapte bune etc.
„Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți!” – sfârșitul versetului aduce în discuție două forme de
nedreptate: nedreptatea asupra altor persoane și nedreptatea asupra propriei persoane:
➡ cei care se nedreptățesc pe ei înșiși „mâncând” din dobânda pe care au luat-o pe nedrept;
➡ cei care îi nedreptățesc pe alții (luând bani în plus de la ei – riba) profitând de nevoile lor pentru a-și mări propriile averi, în loc să ajute oamenii nevoiași.
Referitor la acest lucru sheikh Yusuf al-Qaradawi spunea:
„Aceasta (Riba) duce la încetarea binefacerii între oameni prin intermediul împrumutului, căci
dacă nu există Riba, oamenii sunt mulţumiţi să-și împrumute bani unii altora, pe când în condiţiile Ribei nevoia îl obligă pe om să ia cu împrumut un ban și să dea înapoi doi bani, ceea ce conduce la dispariţia binefacerii și întrajutorării.”


Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: